Sunt un cetățean normal. Plătitor de taxe și impozite, prin urmare curiozitatea m-a împins până la Consiliul Județean. Aflasem ca este ședința lunară și, cum nu participasem niciodată, m-am hotărât să încerc această inedită experiență. Cine sunt consilierii județeni? Ce hotărâri iau? Cum argumentează? Reușesc să colaboreze chiar dacă sunt din partide diferite? Cum se desfășoară o ședință? Acestea erau întrebările care mă însoțeau pe drum. Și aveam tot dreptul să primesc răspunsuri. În definitiv, ședințele sunt publice și consilierii sunt în slujba cetățenilor, aleşii lor- nu aşa se spune?
Am pășit timid în Sala Galbenă a Prefecturii. Încăperea gemea de oameni: consilieri, presă, directori de departamente. Spre bucuria mea nimeni nu m-a întrebat ce caut acolo. Ca simplu cetățean poți participa liniștit la ședință. Nu ești întrebat de nimeni deşi, practic nu poți interveni, dacă nu ești pe ordinea de zi. Poți fi doar un martor tăcut.
Discret m-am așezat pe un scaun unde am găsit ordinea de zi cu aproximativ 30 de puncte. Aşa am observat cât de amplă e aria de activitate acoperită de Consiliul Județean (de la drumuri, școli până la spitale și aeroport). O responsabilitate imensă. Ulterior am aflat că fiecare dintre puncte a fost intens dezbătut de comisiile de specialitate, cu o zi înainte de ședință. Acum era votul final.
Ședința a început fără multe introduceri.
Majoritatea hotărârilor au fost votate „la foc automat”: probabil ca divergențele fuseseră rezolvate în ziua precedentă- mi-am spus.
Credeţi că a mers totul aşa uşor? Aşa credeam şi eu până la dezbaterile stârnite de liderii grupurilor de partid. Schimburi de replici, atacuri, lovituri sub centură, apel la trecut, argumente, emoții, intervenții, acțiune. Agitaţia era pricinuită de un obiectiv mărunt – dacă să mărească unele premii pentru elevi, aceasta după ce se votase rapid pentru alocări de fonduri mult mai însemnate.
Dar ce știu eu? Sunt doar un cetățean normal.
Am asistat la atacuri la persoană, limbaj inadecvat și până la urmă am constatat că orgoliile joacă un rol foarte important la masa consilierilor județeni, sau poate aceea e plăcerea vieţii de ales public şi confirmarea apartenenţei politice.
Inţelegeţi acum gustul amar lăsat de modul de manifestare al celor care ne reprezintă, mai ales că am avut sentimentul că sunt obișnuiți cu astfel de conflicte.
Importanţi, erau actori şi piesa lor de improvizaţie, textul era neglijabil, deşi exact acela trebuia să conteze.
Am auzit și discursuri coerente, bine argumentate și exprimate într-o atitudine politicoasă și deschisă.
Deci se poate! –mi-am spus, chiar dacă erau mai multe situaţiile în care s-a depășit linia respectului în comunicarea publică.
A fost o experiență utilă? –mă întrebam venind spre casă.
Sigur a fost necesară pentru a că aşa am înţeles de ce ajung să ne decepţioneze cei în care am investit încredere. Am văzut şi ce hotărâri se votează și cât de mare este responsabilitatea.
Sunt un cetățean normal, plătitor de taxe și impozite, votez şi poate de aceea am aşteptări prea mari…
Sebastian Ghica
Sursa: VoceaONG