Nu doar in Romania, ci si in toate celelalte state membre UE exista discriminare pe piata muncii. Nu e nici lauda, nici competitie, ci o problema veche, manifestata in special fata de categoriile vulnerabile, cum ar fi tineri sub 25 de ani, rromi, imigranti, femei si persoane cu varsta peste 40 de ani sau cu dizabilitati.
Exista mecanisme publice pentru a lupta impotriva acestor fenomene, dar chiar si asa diferentele raman in vigoare. Rata somajului in randul tinerilor din UE este de peste doua ori mai ridicata decat cea in randul adultilor (20,7 % fata de 9,7 %); femeile se confrunta cu conditii de munca mai putin favorabile si salarii mai mici fata de barbati; persoanele cu dizabilitati sunt supuse discriminarii din cauza starii lor de sanatate sau de invaliditate, fiind descurajate si de accesul la educatie, accesibilitatea arhitecturala, flexibilitatea pietei muncii.
In general, discriminarea presupune tratament inegal al unor grupuri sau categorii sociale. Astfel, dintre doi indivizi cu acelasi nivel de productivitate, unul va avea mai putine sanse de a intra pe piata fortei de munca, sa creasca in ierarhie si sa aiba acelasi salariu.
La o simpla evaluare a anunturilor de angajare din Romania, pot fi usor identificate discriminari pe criteriul de gen si varsta. O mare parte din anunturi impun limite de varsta nejustificate pentru anumite locuri de munca si profesii sau solicita experienta profesionala prealabila pentru anumite posturi care nu ar necesita acest criteriu.
Discriminarea poate fi interpretata ca o atitudine a societatii. La baza conduitelor discriminatorii propriu-zise, precum si a inegalitatii de sanse se afla valorile trecutului, care perpetueaza ideea superioritatii rol-statusului masculin fata de cel feminin, credinta in destinul domestic al femeii, nerespectarea ori imperfectiunile legislatiei privitoare la combaterea actelor de abuz si discriminare la locul de munca.
Dificultatea mentinerii unui echilibru intre profesie si viata de familie constituie unul dintre principalele obstacole in calea avansarii femeilor la locul de munca si in cariera. Pana si alegerile de specializare ale femeilor sunt dictate de rolul atribuit acestora de catre societate. Chiar daca femeile reprezinta aproximativ 60% din totalul absolventilor de universitati din UE, ponderea lor in diplome de știința si tehnologie rămâne scazuta.
In plus, cu cat o femeie este mai pregatita din punctul de vedere al ocupatiei, ea prefera sa ocupe un loc de munca intr-o companie decat sa-si deschida o afacere proprie. In plus, femeile sunt in continuare mai prost platite decat barbatii cu cel putin 15 procente, chiar daca se afla pe posturi similare.
Angajatorii doresc sa maximizeze utilitatea angajatorilor si nu profiturile. Exista preferinta pentru angajarea barbatilor pe baza castigului de utilitate, presupunand ca femeile le aduc utilitatea negativa.
In vederea cresterii productivitatii pe piata muncii si permiterea tuturor categoriilor de persoane sa-si utilizeze intregul potential, se impune investitia in capitalul uman si in infrastructura sociala. Astfel, Uniunea Europeana finanteaza o serie de programe care sustin lupta impotriva discriminarii de orice fel, implementand actiuni si politici specifice in sustinerea egalitatii de sanse si de gen in Europa.
Articolul de presa ”Discriminarea pe piata muncii – o atitudine sociala?” este redactat in cadrul proiectului ”FIDELIS: Program integrat de dezvoltare a economiei sociale pentru persoane cu dizabilitati si femei in situatii de risc”, cod proiect: POSDRU /173/6.1/S/148313, beneficiar: Asociatia Handicapatilor Somatici din Romania, perioada de implementare 29.12.2014- 31.12.2015.
Pentru detalii cu privire la proiectul FIDELIS, contactati Asociatia Handicapatilor Somatici din Romania, tel: 021 312 27 81 e-mail: ahsr@arexim.ro, site: www.ahsr-fidelis.ro.