Uneori de voie, alteori de nevoie – munca la negru rămâne (din păcate) o opţiune des practicată în cadrul societăţii noastre. De-o fi vina celor care o propun sau a celor care o acceptă, nu suntem noi în măsură să dăm un verdict. Vrem însă să tragem un semnal de alarmă asupra efectelor negative pe care le atrage munca nedeclarată pentru individ şi, implicit, pentru societate.
Definiţia muncii la negru este cât se poate de simplă: activitate desfăşurată în afara cadrului legal reglementat. Acest lucru presupune că munca la negru nu este evidenţiată scriptic, nu este fiscalizată, protejată, asigurată sau asistată social, iar lucrătorul este la discreţia celui în folosul căruia prestează.
Există multiple forme ale muncii la negru, printre cel mai des practicate fiind: activităţile desfăşurate în afara unui contract individual de muncă sau convenţie civilă; activităţile în care doar o parte a salariului este evidenţiat în documente, cealaltă parte reprezentând plata “în mână”; incorecta evidenţiere a producţiei realizate în norme de timp epuizante, mai mari de 8 ore, lucrătorul fiind abuzat de patroni; specula, comerţul ilicit şi contrabanda etc.
Lista riscurilor şi dezavantajelor muncii la negru pentru angajat este lungă şi începe cam aşa: NU beneficiază de salariul minim pe economie, sporuri salariale determinate de vechime, condiţii legale de muncă şi nici măcar de reducerea normei de timp ca urmare a condiţiilor de muncă; NU are dreptul la concediul legal de odihnă plătit şi alte concedii legal reglementate pentru evenimente deosebite (precum: căsătorii, deces, naşterea unui copil în familie); NU este asigurat pentru riscuri previzibile şi imprevizibile cum sunt: invaliditatea, accidentele de toate felurile, bolile, maternitatea, bătrâneţea, decesul; NU beneficiază de indemnizaţia pentru maternitate; NU beneficiază de pensie de limită de vârstă, anticipată, anticipată parţial, de invaliditate sau de urmaş; NU beneficiază de asistenţă medicală gratuită, medicamentaţie gratuită sau compensată; NU beneficiază de drepturile protective privind securitatea şi sănătatea în muncă, de echipament de lucru şi protecţie şi alimentaţie antidot la care ar avea dreptul în funcţie de specificul activităţii; NU beneficiază de şomaj şi indemnizaţie de sprijin; NU are dreptul la cursuri gratuite de calificare, recalificare şi reconversie profesională precum şi alte măsuri active legal reglementate în vederea exercitării unei activităţi sau ocupării unui loc de muncă; NU i se plătesc tichete de masă; Este limitat dreptul la creditare bancară, etc., etc., etc.
În această ordine de idei, e clar că odată ce angajatul acceptă să muncească în afara cadrului legal, îşi asumă toate riscurile şi consecințele negative ale acestei opțiuni pe piaţa muncii.
Articolul este redactat în cadrul proiectul “ADMIS pe piaţa muncii – Construirea unui model complex de integrare profesională a persoanelor de etnie rromă din regiunile BI, NV, SE şi SM, în vederea îmbunătăţirii accesului acestora pe piață muncii”, Cod proiect: POSDRU/165/6.2/S/143183.
Valentina Merlici
As. Relatii Publice si Comunicare
Proiect: ADMIS pe piata muncii